ANDREEA SERPEGEAN

          Gelozia, ca trăire, se naște dintr-o amenințare reală sau imaginară și reprezintă un amalgam de simțăminte ce oscilează între teamă și mânie.

            În ceea ce privește gelozia copilului ce rezultă în urma apariției unui frate/soră, aceasta ia mai multe forme:

• ca o formă de iubire – copilul se simte frustat din cauza unor temeri datorate posibilității de a pierde dragostea și atenția părinților în detrimentul noului născut;
• ca o formă de posesie – el devine mânios din dorința de a fi iubit exclusiv de către părinți, fapt ce dezvoltă rivalitatea fraternă.

            În general, primul copil din familie simte cel mai puternic acest sentiment de gelozie. Primul născut este în centrul atenției, întreaga casă fiind la dispoziția lui. Odată cu venirea celui de-al doilea copil, acesta se află în fața unui examen extrem de dificil, lucru, uneori, neanticipat de către părinți, iar repercursiunile nu se lasă așteptate. Atitudinea va varia de la copil la copil, în funcție de gradul de dezvoltare pe care l-a atins până în momentul schimbării situației, de atitudinea părinților înainte și după nașterea secundului, de stilul de viață al copilului, de gradul acestuia de socializare etc.

            Din nevoia de a capta atenția părinților și a obține dragostea lor reacțiile copiilor, în urma trăirii sentimentului de gelozie, sunt diferite :

• apariția unor comportamente regresive: suptul degetului, dorința de a suge din biberon/suzetă/sânul mamei, udarea patului noaptea;
• o atitudine generală de neascultare;
• dezvoltarea unor stereotipii: clipitul des, gesturi repetitive, bâlbâială etc;
• din cauza incapacității de a-și exprima acest sentiment, copilul poate somatiza prin: dureri abdominale, crize febrile, erupții cutanate, răceli frecvente etc
• dezvoltarea unor frici;
• agresivitate manifestată față de alți copii sau față de noul-născut.

Trăirea sentimentului de gelozie este cât se poate de firesc în acest context, însă totul depinde de modalitatea de a face față geloziei, lucru ce poate avea repercursiuni atât negative, căt și pozitive asupra dezvoltării ulterioare a copilului.

O gestionare, din partea părinților, corectă și eficientă a geloziei, poate dezvolta copilului un sentiment înalt de comuniune socială, o integrare eficientă în grup, pe când ignorarea sau sancționarea copilului pentru trăirea acestui sentiment îi poate dezvolta o imagine de sine negativă (˝sunt un copil rău˝, ˝nu merit˝, ˝nu sunt destul de bun˝) care se reflectă în eficiența scăzută la școală, rivalitate excesivă față de colegi/prieteni, neîncredere în forțele proprii, reacție scăzută la frustrare, etc.

Sugestii pentru atenuarea geloziei

Înainte de nașterea noului copil:

• anunță copilul de venirea, în familie, a fratelui mai mic; el are nevoie de timp pentru a se acomoda cu ideea că va împărți atenția și dragostea părinților lui;
• vorbește-i despre schimbările care vor apărea în familie, despre atenția de care va avea nevoie bebelușul, implică-l în alegerea numelui sau alegerea jucăriilor și a hăinuțelor, fă-l să se simtă important în familie;
• pune în valoare statutul de frate mai mare prin analogii cu personaje din povești/desene animate unde aceștia sunt priviți ca niște eroi de către frații mai mici;

• vorbește-i despre faptul că oamenii se ajută unul pe celălalt; cei mari, fiind mai puternici și mai înțelepți, îi ajută pe cei mici, care nu se pot descurca singuri, iar mai târziu, aceștia vor avea parte de recompense (distracție împreună);

  După nașterea copilului:

  • încurajează-ți copilul că bebelușul aparține întregii familii, nu numai părinților;
  • dacă copiii vor împărți camera, crează-i copilului mai mare un spațiul doar al lui;
  • discută despre activitățile în care se poate implica în creșterea bebelușului, însă nu împovarați copilul cu activități disproporționate vârstei lui;
  • lasă-l să atingă copilul, să stea lângă el astfel încât să nu simtă că este ținut departe;
  • nu face comparație între ei și încearcă să pui în valoare ce are fiecare mai bun;
  • acordă, pe cât posibil, atenție și timp în mod egal; desfășoară activități plăcute cu cel mare, în timp ce bebelușul doarme/altcineva are grijă de el;
  • provoacă-l să vorbească deschis despre ceea ce simte, făcând asocieri cu întâmplări din desene animate/povești, ascultă-l și evită critica ori sancționarea copilului pentru ceea ce simte/gândește/exprimă;
  • încurajează-i să împartă jucăriile, restituindu-le după utilizare, astfel încât să învețe ce înseamnă colaborarea și respectul față de ceilalți;
  • fii ferm/ă în impunerea și respectarea regulilor din cadrul familiei, însă nu te angaja în rolul de judecător atunci când există dispute între frați, ci învață-i să negocieze;
  • este de preferat ca venirea pe lume a bebelușului să nu coincidă cu ˝ieșirea˝, celui mai mare, din casă (grădiniță, școală, vacanțe prelungite la bunici), însă dacă acest lucru nu poate fi amânat, fii foarte atent/ă la reacțiile copilului (poate simți că este exclus/înlocuit).

     

  Această perioadă este destul de solicitantă pentru părinți, atât din punct de vedere al efortului fizic, cât și al amalgamului de emoții și sentimente pe care le experimentează, de aceea este recomandabilă o organizare eficientă a activităților, cât și un ajutor din exterior. Înarmarea cu răbdare și răspunderea cu dragoste și înțelegere, în fața nevoilor copilului care testează dragostea părinților, este modalitatea cea mai eficientă pentru a face față, cu succes, noii vieți în familie.

  articol publicat, partial, in revista online „Psychologies” : http://www.psychologies.ro/anchete-si-dosar/cum-gestionezi-gelozia-unui-copil-la-venirea-pe-lume-a-unui-frate-sau-a-unei-surori-2140039